m-ai mangaiat amagitor, doar cu varfurile degetelor

si a fost frumos! am nevoie de tine! si nu o sa ma razgandesc! si daca voi spune nu, asta nu inseamna ca nu vreau! voi spune nu in mintea mea chiar daca tu nu o sa ma intrebi, voi spune nu pentru caaaaaaa numai vreau sa ma amagesc! ii voi spune inimii mele stop!

tu i-ai alergat prin vene! este amortita si are lacrimi in ochi, se bucura sa vada partea lui sentimentala, era sigura ca o are si el… doar ii parea rau ca nu s-a intamplat asta cu ea! avea sentimentul acela ciudat, pe care fiecare dintre noi l-am avut la un moment dat … l-a iubit! si nu l-a iubit oricum! L-a iubit mult! enorm de mult, cum nicio alta persoana nu si-ar fi imaginat. el nu stia nimic … sau daca stia ceva, stia vag.

a tinut enorm de mult la tine. nu ai vrut sa tragi de sfori si a cazut de mii de ori.

privirile ce nu-si aveau rostul in cautarea ta. bucuria de a te revedea. bucuria de a-i zambii. bucuria de a te uita in ochii ei si sa va fastaciti, incercand sa spuneti ceva coerent! de a va lua de mana! de a depana impreuna si separat amintiri! de a va privi si sa stiti ca existati, ca sunteti unul langa altul!

nimic din toate astea nu au existat! nu esti consumat, aproape deloc, nu a avut timp sa se plictiseasca de tine, sa fie nervoasa pe tine, sa te cunoasca indeajuns de mult, pentru ca nu i-ai dat ocazia! poate de asta te-a si iubit! ti-a iubit necunoscutul… pentru ea ai fi fost mai mult ca perfectul! nu ai fi fost numai timp… ci si spatiu.

intinde-te pe tot pamantul

inchide ochii si

amiteste-ti de o perioada de care iti este dor…. si stii ca nu vei mai putea avea parte de ea niciodata…

asa e ca zambesti? desi te doare? pentru ca totul a fost prea frumos incat sa dureze atat, dar atat de putin!!!

“te iubesc” oare?

ii faci rau fara sa vrei, in mod inconstient! pare nebunie… dar ce nu este o nebunie?

spera la un moment dat, sa ii fie si ei cu adevarat bine! si cand o sa se intample asta, spera sa nu ii para rau totusi de ceva: ca nu i s-a intamplat cu tine!